Activitatea gradinitei Englishkinder a inceput in anul 1983, cand, jongland cu o legislatie ambigua, mi-am imaginat o alternativă educaţională având ca scop la vremea aceea invăţarea limbii engleze cât şi integrarea socială la nivel preşcolar.
Astfel am reuşit să fac primii paşi într-o activitate de pionierat, în care mijloacele de învăţământ erau reduse, aproape inexistente şi în care singurul meu atu a fost abilitatea de a comunica uşor cu cei mici, pasiunea pentru filosofie, artă, educaţie plastica, estetică, mult curaj, intuiţie pedagogică şi un mare exces de zel.
Am dorit din tot sufletul şi am simţit că pot să împărtăşesc tot ce este mai bun în mine unor fiinţe minunate în al căror univers am pătruns puţin câte puţin, atât cât mi-au permis ele şi în care de altfel, mi-am regăsit şi proprii mei copii.
Deşi această perioadă nu mi-a adus un profit semnificativ, o consider ca fiind cea mai importantă, o minunată experienţă şi cooperare cu micii mei elevi, în care, în mod cert, copiii mi-au daruit mai mult decât le-am oferit eu la început. A fost perioada în care ei m-au învăţat taine pe care nici o carte nu le poate împărtăşi, dăruindu-mi o dimensiune deosebită, de simboluri, criptice uneori, o lume curată a copilăriei în care mă regăsesc de multe ori şi de care am nevoie ca de un refugiu. Eu, în schimb, am încercat să modelez ״aluatul ״ fraged al micilor oameni în devenire. Atunci, ca şi acum mi-am păstrat plăcerea ״jocului ״ pe care l-am împărtăşit cu micii mei elevi, stabilind împreună regulile. Am fost parteneri în jocul ״cunoaşterii reciproce ״ , în jocul cunoaşterii de sine şi cel al cunoaşterii universului şi, câteodată mai complicat, în jocul ierarhiilor şi al clasificărilor.
Aveam atunci o grupă de 10 copii în medie, din care făcea parte şi fiica mea, copii cu care lucram într-o singură încăpere, căreia îi dădusem destinaţia de sală de clasă şi pentru care am investit cât s-a putut la vremea aceea, primind ajutorul părinţilor mei, a rudelor din străinătate, cât şi concursul şi încrederea de la părinţii copiilor pe care îi educam.
După anul 1990, s-au creat cu totul alte oportunităţi pentru dezvoltarea segmentului de educaţie în regim privat, şi, pentru că mă indragostisem de propria mea ״creaţie ״ , am început să-mi pun problema cu multă seriozitate asupra conceperii unei forme de instruire modernă pentru preşcolari, în limba engleză, într-un cadru mult mai organizat, păstrînd în acelaşi timp şi elementele de alternativă şi de inovaţie pe care le perfecţionasem şi le experimentasem de-a lungul anilor.
Deschiderea către civilizaţia occidentală, necesitatea accesului la informaţie, cât şi noile orientări politice şi educaţionale au făcut ca cererile de educaţie în limba engleză la toate nivelurile, incepând cu cel preşcolar, să fie cât mai numeroase. In ceea ce priveşte educaţia preşcolară, părinţii au înţeles că învăţarea fonemelor engleze la acest nivel constituie o investiţie enormă pentru un viitor în care acestă limbă va sta la baza metodelor de informatizare în toate domeniile.
In acest context, in care cererile pentru invăţămantul preşcolar cu predare intensiva a limbii engleze sunt din ce in ce mai numeroase, „Englishkinder” isi pastreaza renumele de initiatoare a unui curriculum original si complex oferind o alternativa educationala originala cu o traditie de un sfert de secol de functionare.
„Englishkinder”, cea mai veche gradinita particulara cu predare intensiva a limbii engleze, isi asteapta copiii cu bratele deschise pentru a continua traditia ce i-a adus renumele.
Elena-Ruxandra Ghitescu
Astfel am reuşit să fac primii paşi într-o activitate de pionierat, în care mijloacele de învăţământ erau reduse, aproape inexistente şi în care singurul meu atu a fost abilitatea de a comunica uşor cu cei mici, pasiunea pentru filosofie, artă, educaţie plastica, estetică, mult curaj, intuiţie pedagogică şi un mare exces de zel.
Am dorit din tot sufletul şi am simţit că pot să împărtăşesc tot ce este mai bun în mine unor fiinţe minunate în al căror univers am pătruns puţin câte puţin, atât cât mi-au permis ele şi în care de altfel, mi-am regăsit şi proprii mei copii.
Deşi această perioadă nu mi-a adus un profit semnificativ, o consider ca fiind cea mai importantă, o minunată experienţă şi cooperare cu micii mei elevi, în care, în mod cert, copiii mi-au daruit mai mult decât le-am oferit eu la început. A fost perioada în care ei m-au învăţat taine pe care nici o carte nu le poate împărtăşi, dăruindu-mi o dimensiune deosebită, de simboluri, criptice uneori, o lume curată a copilăriei în care mă regăsesc de multe ori şi de care am nevoie ca de un refugiu. Eu, în schimb, am încercat să modelez ״aluatul ״ fraged al micilor oameni în devenire. Atunci, ca şi acum mi-am păstrat plăcerea ״jocului ״ pe care l-am împărtăşit cu micii mei elevi, stabilind împreună regulile. Am fost parteneri în jocul ״cunoaşterii reciproce ״ , în jocul cunoaşterii de sine şi cel al cunoaşterii universului şi, câteodată mai complicat, în jocul ierarhiilor şi al clasificărilor.
Aveam atunci o grupă de 10 copii în medie, din care făcea parte şi fiica mea, copii cu care lucram într-o singură încăpere, căreia îi dădusem destinaţia de sală de clasă şi pentru care am investit cât s-a putut la vremea aceea, primind ajutorul părinţilor mei, a rudelor din străinătate, cât şi concursul şi încrederea de la părinţii copiilor pe care îi educam.
După anul 1990, s-au creat cu totul alte oportunităţi pentru dezvoltarea segmentului de educaţie în regim privat, şi, pentru că mă indragostisem de propria mea ״creaţie ״ , am început să-mi pun problema cu multă seriozitate asupra conceperii unei forme de instruire modernă pentru preşcolari, în limba engleză, într-un cadru mult mai organizat, păstrînd în acelaşi timp şi elementele de alternativă şi de inovaţie pe care le perfecţionasem şi le experimentasem de-a lungul anilor.
Deschiderea către civilizaţia occidentală, necesitatea accesului la informaţie, cât şi noile orientări politice şi educaţionale au făcut ca cererile de educaţie în limba engleză la toate nivelurile, incepând cu cel preşcolar, să fie cât mai numeroase. In ceea ce priveşte educaţia preşcolară, părinţii au înţeles că învăţarea fonemelor engleze la acest nivel constituie o investiţie enormă pentru un viitor în care acestă limbă va sta la baza metodelor de informatizare în toate domeniile.
In acest context, in care cererile pentru invăţămantul preşcolar cu predare intensiva a limbii engleze sunt din ce in ce mai numeroase, „Englishkinder” isi pastreaza renumele de initiatoare a unui curriculum original si complex oferind o alternativa educationala originala cu o traditie de un sfert de secol de functionare.
„Englishkinder”, cea mai veche gradinita particulara cu predare intensiva a limbii engleze, isi asteapta copiii cu bratele deschise pentru a continua traditia ce i-a adus renumele.
Elena-Ruxandra Ghitescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu